Blog

Ard, mă mistuie flăcările, sunt cenuşă. Plouă, mă îneacă valurile, sunt lut. Mâinile, scobesc malul, găsesc lutul. Omul, modelează lutul, idolul e gata. Focul, mă mângâie flăcările, sunt incandescent. Lumină, aer, în jurul meu viaţă. Oamenii, la picioarele mele, în genunchi. Ritualul, dansul spre extaz, invocaţii sacadate. Lacrimi, pe faţa mea...

Îmi construiesc castelul din cuburi albe ca să reflecte lumina. Ca să trimită razele de lumină înapoi de unde au venit. Retina incendiată de la mulţimea de supernove se revoltă şi scurmă tunelul prin gelatina gri. Covorul de frunze uscate scârţâie crocant sub paşii ce duc către peşteră. Focul aşteaptă acolo de mult timp. În interior - întuneric,...

Umbre cu ochii deschişi, imobile,