Absent nemotivat

Reverberaţii, diapazon, o albă pânză de păianjen, zaruri măsluite, câţi dintre noi au coborât spre voi, astăzi celălalt a dispãrut, undeva se întâmplă minunea şi eu n-am să fiu prezent, sunt zări de purpură, ploaie fierbinte udă-mi ghiveciul când o să-mi plantez aici ochiul cel verde, sunt eu însumi albastru, combinaţii de griuri pe tabla de şah, o, regele îşi dă regatul dar cai nu mai există, cât de departe cele şapte surori ale fratelui meu, spre tine din nări fremătând aburi se revarsă, sunt sus şi privesc râuri curgând spre fluvii care se varsă în ocean, ce multă linişte, eu am dorit-o, dar dincolo de cuvinte, pornesc rachete spre celălalt spaţiu, "şi spaţiile au partea lor de vină" să exişti şi poate să fii, am crezut că viii poartă în ei viaţă dar moarte ei împrăştie, aşa cum bărbatul împrăştie a lui sămânţă în trupul femeii, copilul s-a nãscut mort, îmi pare rău, altă dată o să fim mai atenţi, cât de departe sunt pădurile din Sahara brăzdate de lungi canioane prin care patrulează corbi rozalii, arată ca nişte plămâni palpitând, inspiră, expiră şi soarele îi usucă pânã miercurea cealaltă mai sunt trei ani, am obosit dar crematoriul e sub carantină, să cauţi şi să găseşti cuvinte, să nu cauţi şi totuşi să le găseşti, eu am sã plec odată şi nimeni nu va şti de ce, care sunt motivele şi tot timpul după aia mă vor nota în catalog absent nemotivat, ajutor, lansez S.O.S.-uri!