Aparatul de masurat Dumnezeirea

Hai să definim totul. Să definim ceea ce vedem, auzim, mirosim, gustăm, pipăim, gândim. Hai să încarcerăm totul în cuvinte. Şi să numim Dumnezeu ceea ce nu putem cu gândul gândi, cu ochii vedea, cu urechile auzi, cu nasul mirosi, cu limba gusta etc. Şi apoi să ne întrebăm, să formulăm ipoteze şi să tragem concluzii. Hai să fabricăm Aparatul de măsurat dumnezeirea; nu mai staţi, puneţi cu toţii umărul la treabă, înhămaţi-vă ca sclavii Egiptului antic să ridicăm Piramida dumnezeilor mamii voastre de zăpăciţi cu creier de marmeladă.

Cãci a fost întâi nimic şi apoi a fost lumea şi apoi a fost Adam şi apoi a fost Eva şi v-aţi născut cu toţii, pe rând, mai bine nu vă năşteaţi. Aţi început să puneţi nume şi să definiţi ceea ce tot voi aţi numit. Războiului i-aţi spus război şi apoi l-aţi definit şi apoi au murit nenumăraţi oameni. Lui Dumnezeu i-aţi spus dumnezeu şi l-aţi definit şi ... ce dacă?

Schimbă asta cu ceva ceea ce sunteţi? Umple asta de sens existenţa voastră găunoasă? Hai să fim serioşi şi să ne mestecăm bine cuvintele între maxilare, să le îmbibăm cu salivă şi-apoi să le împingem cu limba pânã în stomac, spre digerare.