Parameciul

Parameci uriaşi îţi mănâncă din palmă, îţi şoptesc la ureche, îţi scobesc în globul ocular. Îţi place cu adevărat sau doar simulezi extazul? Căci trăsăturile feţei tale s-au destins într-o grimasă voluptoasă. Sau e un banal rictus crispat de oroare?

Niciodată nu te-am cunoscut mai puţin ca acum. Ce dracu să mai cred despre tine, cum să mai pot spera sã cred în ceea ce eşti (ai fost )? În subsolul sicriului tău, viermii dau ultimul asalt şi în curând vor (re)cuceri măreaţa redută. Şi-ai să devii carne din carnea lor şi ce nu le va mai trebui din tine va deveni excrement de vierme, bucăţi de humus neştiutoare.

Prometeu dreseazã tiranozauri şi măreţul Ares, beat ca un porc, merge la curve. Situaţii ca astea n-ai să mai poţi visa, căci acum eşti dincolo de orice se poate imagina cu imaginaţia. Fulgi mari de zăpadă gri patrulează pe cerul putred al acestui început de decembrie.

Îmi pare rău J. L.

Favorizat de soartă, John Lennon s-a sinucis prin emisar. Gloata încă mai crede în varianta oficială, a crimei. Sau au şi uitat majoritatea, şi sunt blestemaţi să nu-şi mai amintească vreodată.

Da, bineînţeles, să fluturăm cu toţii batistele albe în arenă. Ole, torero!