Probabil că nu sunt original, dar unde am ajunge dacă toată lumea şi-ar reveni la starea de normalitate? De câte ori am fi nevoiţi să punem la zid nevinovaţi, oferindu-le ultima ţigară cu zâmbetul pe buze şi sfãtuindu-i să arunce chiştocul în scrumiera special amenajată lângă cabina telefonică?
Iată, a fost o coală albă de hârtie. Acum o murdăresc, cât de caligrafic pot. Fondul problemelor nu are nici o importanţă. Forma este esenţială, beteala, sclipiciul. Cât de meşteşugit e sculptat sicriul în care zace cadavrul intrat deja în putrefacţie.
Aici trebuia să fie caracterizarea personajelor. Dar nu e. Cine a avut interesul să submineze economia sau politica acestei elucubraţii, ce indivizi din umbră au intervenit la ştergerea din dosar a notelor informative? Adevărul obiectiv nu va fi cunoscut niciodată, indiferent câte anchete vor demara în mileniul acesta. Rămâne de obiectivat însăşi...